Vegetaţia

Ceapa ciorii

Localitatea aflată în studiu se încadrează din punct de vedere al vegetaţiei, zonei de stepă şi silvostepă şi a pădurii submediteraneene.

Vegetaţia de stepă este formată din:

• ierburi de talie mică - 30-40 cm, de tipul: pir, costrei, coada–calului, volbură, păpădie, pălămida, pelin, brusture, ceapa ciorii, ciulin;
• arbuşti: cătina, măceş sălbatic, porumbar, păducel, soc, salcie pitică, scumpie, liliac, corn;
• specii de arbori submediteraneeni: cer, alun, kiwi, migdal, gârniţa;

Vegetaţia zonei acvatice cuprinde specii de plante ca: nufăr, papură, stuf. Zonele de răspândire a acestora ocupă suprafeţe restrânse deoarece, în cea mai mare parte, aceste suprafeţe au fost atrase în circuitul agricol.

Fauna

Pădurea Esechioi
rezervaţie naturală

Fauna acestei regiuni prezintă un colorit pontico-submetiteranean ca rezultat al condiţiilor climatice şi de relief.

Fauna stepei este reprezentată prin specii rozătoare: popândăul, hârciogul, şoarecele de câmp, orbetele, care se hrănesc cu cereale, fructe şi rădăcinoase aducând pagube agriculturii.

Printre mamiferele prezente în zonă se pot aminti: dihorul de stepă, nevăstuica, bursucul şi vulpea.

Reptilele sunt reprezentate de: şopârla cenuşie, guşterul şi de batracieni: broasca râioasă şi broasca ţestoasă de uscat.

Păsările adaptate condiţiilor de climă şi de hrană sunt: ciocârlia, ciocănitoarea, uliul, cioara, coţofana, corbul, etc.

Captură crap

Fauna cinegetică este reprezentată de specii puţine ca număr dar cu valoare importantă de interes vânătoresc: potârnichea, porumbelul sălbatic, raţa, gâsca, gârliţa, sitarul, turtureaua, fazanul - pentru carne; vulpea, dihorul, iepurele, căprioara, şacalul, mistreţul - pentru blană şi carne. În zona noastră se află pădurea Esechioi care este declarată rezervaţie naturală, adăpostind animale şi păsări protejate printre care: vulturul egiptean, veveriţa, broasca ţestoasă de uscat, guşterul, vipera cu corn.

Fauna acvatică cuprinde specii de peşti ca: ştiuca, şalăul, crapul, somnul, crasul, plătica, scrumbia, cega, păstruga, morunul, obletele, roşioara, văduviţa, etc.

Întocmirea acestui capitol s-a bazat pe folosirea largă metodelor geografice de studiu: metoda observaţiei la faţa locului, metoda anchetei, metoda hărţii, metode statistico-matematice, precum şi cercetarea materialului bibliografic şi cartografic existent.