Viaţa bisericească Ostroveană

N-a lipsit din viaţa ostrovenilor nici Biserica, încă în insulă fiind, Ostrovul s-a bucurat de oameni care să-i preocupe această problemă. Datorită acestui fapt, după îndemnul preotului lor de atunci, ei şi-au ridicat bisericuţa lor modestă din bârne şi care prin râvna lor a fost înzestrată cu icoane de o rară frumuseţe pentru vremurile acelea, din care o parte vechi de prin anii 1823-1849 împodobeşte catapeteasma bisericii de astăzi a localităţii Ostrov.

Şi tot din dragostea şi râvna lor de a ridica şi lumina satul şi neamul, preotul acelei bisericuţe a înfiinţat prima şcoală în curtea bisericii. Nu se ştie numele preotului şi al dascălilor care au slujit şi luminat copii sătenilor de atunci, dar se ştie sigur din amintirile urmaşilor că atât slujba cât şi învăţare de carte s-a făcut numai în limba pur românească.

După mutarea satului pe locul de astăzi, locuitori şi-au ridicat şi aici numai cu munca lor o biserică în formă de corabie construită din piatră, care prin dimensiunile ei, pentru timpurile acelea - sub stăpânirea otomană fiind - putea fi socotită o raritate, şi care este Biserica parohială din Ostrovul de azi, terminată în anul 1860 fără picturi interioare cu excepţia Sf. Altar .

Curând după terminarea Bisericii s-a ridicat la Ostrov, vecină cu ea, pe terenul cedat din terenul ei, clădirea şcolii primare care dăinuieşte şi astăzi. În prezent în comuna Ostrov s-a construit şi un liceu complet, cu laboratoare, etc.

În anul 1923-1936, paroh fiind preotul Pavel Dobrescu, s-a pardosit Biserica în interior cu scândură în locul dalelor de piatră, i s-au schimbat străniile pentru credincioşi şi s-au construit actuala clopotniţă. În anii 1931, 1958-1960 paroh fiind V. Stănescu, s-a construit peretele frontal al Bisericii şi s-a înlocuit vechiul acoperiş de olană cu tablă galvanizată. În prezent, Biserica din Ostrov este în perfectă stare şi slujită de doi preoţi.

1. Icoana „Celor 12 praznice”, din 1823
2. Icoana „Ierusalimului ceresc”, din 1828
3. Icoana „Sf. Nicolae din catapeteasmă”, din 1849

Toate aceste odoare-obiecte şi veşminte se păstrează atât în biserică cât şi în cancelaria parohială a Bisericii.

Biserica-spaţiu comunitar eclesiastic

Biserica întemeiată de Hristos pe pământ este reprezentată prin slujitorii ei, clerul şi mirenii. Despre aceştia, spune apostolul Pavel: „Voi însă toţi la un loc sunteţi trupul lui Hristos, iar în parte sunteţi mădulare ale acelui trup” ( I Cor: 12, 27).

Dacă preoţii îndeosebi au menirea de a propovădui cuvântul Evangheliei şi de a săvârşi opera ei sfinţitoare, credincioşii au chemarea de a participa la viaţa şi lucrarea Bisericii prin credinţa lor vie şi prin faptele lor creştineşti. Chemarea de participare a credincioşilor la împlinirea misiunii Bisericii în lume n-a încetat niciodată . Fiecare credincios are datoria să fie mărturie vie a credinţei, după cuvântul domnului care zice: „Oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu pe el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri (Matei 10, 32).

De asemenea Sf. Ap. Petru spune: „Pe Domnul, pe Hristos sa-l sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră” (I Petru 3, 15) . Acest lucru se întâmplă prin atestare istorică şi în cazul Bisericii Ortodoxe cu Hramul Sf. Ierarh Nicolae, zidită în anul 1860 . Construită în stil arcă în timpuri vitrege Biserica aproba stilul tip navă, cu absidă semicirculară a Sfântului Altar. Zidurile groase, din piatră, pământ şi cărămidă, înălţate 8 m de la fundaţie dau forma unei biserici construite în vremuri încercate. Lăţimea de 8, 20 m oferă împreună cu lungimea 16 m o arhitectură simplă dar solidă a acestui edificiu. Este împărţită în pronaos, naos şi altar, toate părţile fiind bine delimitate prin ziduri despărţitoare. Catapeteasma - Sf. Altar între naos şi altar, dar şi zid construit din diverse materiale de construcţie între naos şi pronaos.

În pofida condiţiilor vitrege ale războaielor, multe biserici şi-au conservat icoanele până la sfârşitul stăpânirii otomane în Dobrogea. Distrugerile provocate de războaie, prădăciunile turcilor, ca şi slaba rezistenţă a materialului de construcţie, făceau ca existenţa lăcaşurilor ortodoxe în Dobrogea să fie de scurtă durată.

De aceea, majoritatea bisericilor româneşti găsite la 1878 erau destul de noi, fiind clădite după războiul Crimeei. Urme ale vechilor biserici năruite sau distruse s-au păstrat însă până târziu. Existau de asemenea numeroase cimitire părăsite, întâlnite la tot pasul, şi aparţinând diferitelor culte din Dobrogea .

În 1882-1883, cu prilejul lucrărilor de măsurare şi parcelare, întreprinse de autorităţile româneşti, s-a constatat existenţa unui mare număr de cimitire, dintre care unele de rit ortodox.

Cruci din cimitire s-au păstrat în unele locuri până astăzi. Astfel, la Ostrov (Jud. Constanţa) cruci tombale cu inscripţii în limba română dintre care cu caracter chirilice, datând din prima jumătate a secolului al XIX –lea .

Biserica este durabilă din piatră deoarece era folosit din abundenţă în Dobrogea, extras din aşa-numitele canarale. Uneori erau întrebuinţate însă din pietre din ruinele unor monumente istorice .

Istoria Bisericii Ostrovenilor face şi amintirea obiceiului cântăreţilor bisericeşti de a însemna pe cat mai multe foi apartenenţa foii, făcându-se cu scopul de ai opri înstrăinarea. Este cazul cântăreţului care pe Apostolul tipărit la Sibiu în anul 1851, dascălul bisericii, căruia nu i se poate descifra numele face, la 25 martie 1867 însemnarea: „Şi cine va cuteza să o fure furişului să iasă sufletu” .

Obiceiul cântăreţilor bisericeşti de a însemna pe cât mai multe foi apartenenţa cărţii, se făcea tot cu scopul de a-i opri înstrăinarea.

Pentru a le ocroti şi a le prelungi durata, cărţile se legau în scoarţe de lemne îmbrăcate în piele şi câteodată se frecau în metal, chiar în metale preţioase. (Parte din aceste cărţi de cult sau ritual, liturgic sunt păstrate în cancelaria parohială a Bisericii Ostrov. Constanţa, bine conservate şi asigurate).

Catapeteasma Sfântului Altar veche, cu registrele sale iconografice păstrează prin înscrisul lor elementul chirilic sau slavon. Au fost realizate şi executate cu proximă responsabilitate de către pictorii iconari care se pare că au pictat şi catapeteasma Bisericii-Ortodoxe din Localitatea Bugeac.

Biserica este condusă de către pr. paroh Mototol Gabriel şi pr. Isache Popa Nicolae, sub înalta oblăduire a Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Dr. Teodosie Petrescu. Preoţii manifestă permanent interes în slujirea pastoral-misionară a credincioşilor Ostroveni. Biserica până în 2007 era lipsită de pictură interioară, fiind înzestrată doar cu icoane de pereţi . Interesul şi ambiţia misionară a preoţilor slujitori îmbracă în podoaba picturii zidurile interioare ale Bisericii. Scenele predominante sunt legate de activitatea publică şi predicatorială a Mântuitorului Isus Hristos.

Pictura realizată de Domnul Doru Coman dă notă intensificatoare şi teologică a acestei Biserici. Zidurile sunt înzestrate cu icoanele sfinţilor şi patronilor spirituali aleşi de localnicii (credincioşi Ostroveni). Din spusele conducerii bisericeşti credincioşii şi-au arătat susţinerea şi ajutorul pentru pictarea Bisericii prin sume de bani modeste, donate în mod repetat pentru a-şi înzestra şi îmbogăţii Biserica lor. Ajutorul este arătat ori de câte ori este nevoie şi de edilul local, Domnul Primar Dragomir Nicolae şi consilierii Administraţiei locale. Pe lângă pictura bisericească, ferestrele lăcaşului de cult au fost înlocuite cu geamuri înzestrate cu modele şi simboluri creştine (monograma creştină sau sfeşnice cu trei lumânării).

Populaţia Ostroveană participă activ la viaţa Bisericii, mai ales în zilele marilor sărbătorii creştine precum: Învierea Domnului, Naşterea Domnului, Botezul Domnului, sfântul Nicolae – acesta fiind patronul şi ocrotitorul acestei Bisericii.

Viaţa bisericească este oglindită şi în practicile şi tradiţiile ostrovenilor precum: Colinde de Crăciun, de Anul Nou, tradiţii legate de Bobotează precum: aruncarea Crucii în apele curgătoare ale Dunării, întreceri şi curse de călărie, Umblatul cu Crucea prinsă de oastea de tineri ce sau aruncat în apă după ea.

Aşadar Biserica tensionează şi menţine omul în permanenţă legătură cu Dumnezeu şi cu lumea înconjurătoare. În vremurile stăpânirii otomane ale vremurilor ateist - marxiste, dar şi în vremuri de libertate şi democraţie Biserica nu şi-a mistificat niciodată rolul şi misiunea pe care Hristos i-a dat-o Acesteia. Conform ultimului recensământ al populaţiei efectuat în anul 1992 arată că din punct de vedere confesional (religios) majoritatea este reprezentată de ritul ortodox, cu excepţia a 10 familii de musulmani şi a 3 familii de alte confesiuni creştine din direcţia neoprotestantă (advenţi de ziua a VII-a, Sâmbetişti). Nu au avut nici o atitudine ofensatoare la adresa şi viaţa Bisericii.

Arhipăstorirea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Teodosie Petrescu a fost arătată prin grija şi pastoraţia permanentă pe care Domnia sa o arată faţă de toate Bisericile de pe întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului - Dobrogean. Ierarh cu un suflet mare, posedând arta pastoraţiei, a misiunii şi slujitorii faţă de Biserica lui Hristos şi-a arătat preocuparea pentru reactivarea, dinamizarea, progresul şi intensificarea vieţii monahale şi bisericeşti de pe întreg spaţiul şi cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului. Iubirea Prea Sfinţiei Sale a fost arătată şi faţă de localnicii ostroveni prin sfinţirea monumentului eroilor din data de 26 iulie 2006 . Acest moment a fost precedat de săvârşirea Sf. Liturghiei în Biserica Sf. Ierarh Nicolae din Ostrov, Înalt Prea Sfinţia Sa fiind însoţit de un sobor de preoţi şi de un cor al Catedralei Arhiepiscopiei Tomisului ce a dat răspuns tuturor cererilor, ecteniilor din timpul serviciului religios.

De sărbătorile creştine mari precum Învierea Domnului, Naşterea Domnului, credincioşii au primit pastoralele tuturor ierarhiilor tomitani, o parte din acestea păstrându-se în cancelaria Parohială a Bisericii.

Aceasta este înzestrată cu volume şi lucrări teologice de specialitate, periodice din STUDII TEOLOGICE, STUDII BOR, păstrate ca zestre şi material auxiliar bun şi necesar studiului şi cercetării în domeniu. Cancelaria este înzestrată cu icoane vechi, de o execuţie deosebită, obiecte de cult şi chiar veşminte preoţeşti şi diaconeşti încă din anii 1905-1910. Clopotniţa acestuia este prevăzută cu 2 clopote, întreţinute şi îngrijite de oamenii Bisericii, folosite în orice moment funebru sau de sărbătoare. În zona Ostrovului şi a satelor comune este foarte bine păstrat şi respectat cultul sau pomenirea morţilor.

Dovada faptului că oamenii cred în viaţa veşnica pe care Hristos Domnul a promis-o tuturor celor ce-L iubesc pe El. Indiferent de perioada posturilor, sau a celorlalte perioade, Ostrovenii ţin şi întreţin legătura şi cu cei trecuţi dincolo. Pomenile şi parastasele, purtarea Sâmbetelor şi respectul împărţirii anumitor bunuri (haine, lumina, mâncare) în numele celor adormiţi îi face pe Ostrovenii să-şi jertfească din iubire şi din iubire parte din bunătate, iubire şi caracterul creştin cultivat de-a lungul secolelor. Tinerii şi copiii trăiesc apropiaţi de Biserică, participând la viaţa acesteia, atât la propriu cât şi la figurat, deoarece Şcoala Ostroveană (veche de 130 ani) se află chiar lângă Biserica Comunală. Iată două instituţii ce stau la un loc, avându-şi complementaritatea lor.