În istoria ţinutului românesc de la Marea Neagră, regiunea sud-dunăreană deţine un loc aparte. Victor Henric Baumann, în lucrarea sa Ferma romana din Dobrogea, aminteşte de căldurile excesive şi precipitaţiile reduse, pădurile puţine şi izolate, vegetaţia tipică de stepă şi silvostepă, cernoziomurile levigate şi degradate. Cu toate acestea, locurile îşi au propriul lor farmec, iar oamenii au foarte multe de povestit oricui ar vrea să-i asculte. În acest spaţiu ,în colţul lui cel mai sud-vestic, se află una dintre localităţile româneşti, cu o existenţă şi o evoluţie în timp deosebită: Ostrov.

Cum se ajunge aici? Din autogara Constanţa urci într-unul din microbuzele sau autocarele cu destinaţia Ostrov-Vamă-Călăraşi, cu care străbaţi cei aproape 150 de kilometri care traversează Dobrogea de la Est la Sud-Vest şi ajungi la destinaţie. Dacă vrei să mergi mai departe ajungi la punctul Ostrov-Regie, traversezi cu bacul Dunărea până la punctul Chiciu-Călăraşi şi de aici poţi pleca spre orice colţ al ţării. Tovarăşul tău de călătorie te va sfătui să te opreşti, pentru câtva timp, şi la Ostrov. Şi dacă ai să intrebi de ce, ţi se va răspunde: ”Pentru că merită”. Sunt mai multe motive, dar, în special, trei sunt cele mai importante: puţini oameni care ajung în partea locului ştiu că pe aici au trecut odinioară legiunile romane, urmate apoi în alte vremuri de armatele imperiale bizantine, de ienicerii şi spahii sultanilor şi de armatele cotropitoare germane; merită să cunoşti şi oamenii locurilor, firi dârze, care şi-au aruncat în diverse timpuri lacrimile în Dunăre şi care le-a dus mai departe spre marea cea mare, în vreme ce ei au continuat să trăiască pe aceste maleaguri înfruntând vicisitudinile următoare; şi un al treilea motiv pentru a te opri la Ostrov, fie şi numai pentru câteva ore, îl reprezintă măreţia şi sălbaticia Dunării deopotrivă. Şi dacă o să vrei să ştii mai multe, cu siguranţă ţi se va recomanda să citeşti lucrarea noastră, "OSTROV - Trecut şi prezent, pagini de monografie", a cadrelor didactice de la Grup Şcolar Ostrov.

Topografia

Situată în sud-estul României, exact în locul unde Dunărea intră în ţară părăsind malul bulgăresc. Spre vest la cinci kilometri se află oraşul Silistra, din Bulgaria, cu punct de trecere frontieră Ostrov – Silistra. Învecinată în partea de nord cu Dunărea iar în partea de sud şi sud-vest cu Bulgaria.

Este aşezată în extremitatea sud vestică a Dobrogei, pe DN3 si aparţine de Judeţul Constanţa. Comuna este încadrată în unitatea de relief Podişul Dobrogei de Sud, subunitatea Podişului Olteniei. Relieful comunei are un caracter colinar cu văi si dealuri cu altitudini maxime de 145 m, dintre care amintim câteva dealuri: Dealul Parapet, Dealul Islaz iar vai: Valea Gagea, Valea Caldă. Relieful zonei este supus proceselor de modelare ca rezultat al acţiunii factorilor externi: precipitaţii, îngheţul si dezgheţul, vântul, fapt ce creează procese actuale cum sunt: alunecări de teren, prăbuşiri de maluri.

Satele care aparţin comunei sunt: Bugeac, Gârliţa, Almălău, Galiţa. Accesul spre centrul comunei se face pe drumuri comunale modernizate cu mijloace de transport rutiere-microbuze. Accesul populaţiei de la sate spre reşedinţa de judeţ Constanta se face cu ajutorul mijloacelor de transport moderne.

Zonele cu risc de inundaţii în raza localităţii Ostrov:

• Zona de nord a satului Ostrov, învecinată cu malul drept al Dunării pe o lungime de 1, 5 km, constituita din 118 gospodarii ale populaţiei si 52 locuinţe, cu o populaţie de aproximativ 270 locuitori, relieful zonei fiind caracteristic luncii Dunării. În această zonă se află situate forajele si staţia de pompare a apei potabile a localităţii Ostrov.
• Balta Ostrov, unde sunt gospodării provizorii ale locuitorilor din Ostrov şi Almălău, păşune şi teren arabil.

Frecventa cu care se produc inundaţii şi cota aproximativă până la care a ajuns Dunărea:

• În anul 2006 debitul Dunării a crescut alarmant începând cu 13.500 mc/s ajungându-se la 16.000 mc/s.
• La 30.03.2006 Dunărea a depăşit cota de atenţie în localitatea Ostrov cu 70 cm.
• Inundaţii s-au mai produs si în 1941, 1970, 1984 dar cele care au lăsat urmări grave rămân cele din 2006

Populaţia si Demografia

Comuna Ostrov, împreuna cu satele componente au un total de 5.599 locuitori, dintre care 3.568 sunt bărbaţi, iar 2.031 sunt femei.

Structura demografică a localităţii Ostrov se prezintă astfel: femei 2.031, copii 1.300, pensionari 1.300.

Conform recensământului populaţiei din 2002 numărul de locuitori pe localităţi este:

• Ostrov: 2.929 locuitori
• Almalau: 1.002 locuitori
• Galiţa: 718 locuitori
• Gârlita: 375 locuitori
• Esechioi: 313 locuitori
• Bugeac: 262 locuitori

Mişcarea naturală a populaţiei este în creştere.
Densitatea populaţiei este 33,42 loc/km2, cu o concentrare mai mare în zona localităţii de reşedinţă. Conform Dosarelor cu Evidenţa populaţiei ale Primăriei Ostrov, la data de 15 noiembrie 2008, situaţia locuitorilor din Ostrov era următoarea:

• forţa de muncă ocupata: 650 posturi
• persoane apte de muncă: 2140
• persoane încadrate cu carte de muncă: 445
• pregătire profesională (calificări)
• număr de şomeri: 600
• număr de persoane care lucrează în străinătate: 200
• pensionari:1.439
• beneficiari de ajutor social: 706
• persoane adulte cu handicap: 24
• copii cu handicap: 6
• asistenţi personali pentru copii cu handicap: 6

În ceea ce priveşte natalitatea putem spune ca până în anul 1941 populaţia din Ostrov a avut un ascendent până în momentul când Silistra şi Caliacra au fost retrocedate Bulgariei. Mulţi bulgari care trăiau în comuna Ostrov şi în satele vecine au imigrat în Bulgaria iar românii, aromânii au imigrat în Dobrogea.

În urma celui de-al 2 război mondial din anii 1939-1945 mulţi cetăţeni din Ostrov au participat la război aducând onoare comunei prin eroismul soldaţilor români eternizaţi pe marmură la Monumentul Eroilor din 1916-1918 si 1941-1945.

Din evidenţa populaţiei naşterile au valori cuprinse astfel:

1980-7	1986-6	1992-3	1998-8	2004-8
1981-6	1987-12	1993-8	1999-4	2005-5
1982-14	1988-8	1994-10	2000-8	2006-4
1983-11	1989-10	1995-5	2001-7	2007-6
1984-5	1990-8	1996-6	2002-6	2008-3
1985-17	1991-7	1997-8	2003-6

Se poate observa ca numărul mic de copii reprezintă doar copiii născuţi în comuna Ostrov unii născuţi în oraşele Medgidia, Băneasa, Călăraşi.

În cazul mortalităţii se poate constata că din numărul de decese, mulţi decedaţi au vârste cuprinse între 40-70 ani. Bolile care primează în numărul mare de decese sunt: comoţiile cerebrale, tuberculoza, cancer. Fiind o zonă propice creşterii viţei de vie mulţi locuitori sunt consumatori de alcool etilic producând astfel infarcturi si boli.

Situaţia deceselor pe ani este următoarea:

1980-61	1986-69	1992-70	1998-65	2004-90
1981-70	1987-66	1993-85	1999-65	2005-65
1982-68	1988-90	1994-	2000-66	2006-71
1983-71	1989-71	1995-70	2001-60	2007-83
1984-75	1990-59	1996-75	2002-75	2008-66
1985-63	1991-60	1997-70	2003-68

În ceea ce priveşte numărul de locuitori se remarcă o creştere în ultimii ani, datorită mutării unora din oraşe la ţară.

În cadrul judeţului, localitatea Ostrov face parte din comuna rurală cu acelaşi nume care cuprinde şi satele Almălău, Galiţa, Gârliţa, Esechioi, Bugeac; este situată la 130 km de municipiul Constanţa - centrul de reşedinţă al judeţului. Legătura cu judeţul Călăraşi se face cu bacul prin trecerea Dunării la punctul Ostrov (Regie) - Călăraşi (Chiciu), traversare făcută zilnic de către S. C. Ostrovit SA.

Din punct de vedere geografic, zona Ostrov este singura din cadrul judeţului Constanţa cu caracteristici de silvostepă şi nu numai stepă, aici fiind concentrate cele mai multe păduri. Temperaturile medii anuale, superioare celor din ţară, favorizează o vegetaţie de tip mediteranean, cu specii de liliac sălbatic, castan dulce, măceşul pitic şi o faună cuprinzând iepuri, căprioare, vulpi, mistreţi, fazani, gâşte, raţe sălbatice, în vreme ce în Dunăre se întâlnesc numeroase specii de peşti, precum: crap, caras, somn, şalău, ştiucă, plătică, biban, avat.

Sub aspect hidrografic, în afară de apele Dunării, demne de menţionat sunt cele două izvoare Slutină Vodă şi Japşa din localitatea Ostrov, izvoare de apă plată. Dintre ele, apa colectată de la izvorul Slutină Vodă este distribuită oraşului Silistra şi Republica Bulgaria. Într-o zonă atât de deosebită ca aşezarea geografică, era de aşteptat ca şi hărnicia locuitorilor ei să fie pe măsură, caracterizaţi de un spirit practic remarcabil. În ceea ce priveşte ocupaţiile, locuitorii zonei Ostrov au practicat încă de la apariţia aşezării, agricultura. În Istoricul Bisericii Ortodoxe Ostrov se precizează că ostrovenii îşi aveau câmpurile agricole pe malul drept al Dunării , unde se află şi astăzi. Muncile agricole le-au făcut multă vreme cu ajutorul vitelor, existente în gospodăriile proprii.

În perioada interbelică o amploare deosebită a luat-o în zona Ostrov, viticultura. Potrivit cu condiţiile de climă, în Dobrogea, regiunile viticole se împărţeau în două categorii: cele cu precipitaţii mai abundente din aproprierea masivelor păduroase, precum Babadag, Tulcea, Isaccea, Măcin, Ostrov, Silistra, Turtucaia şi Balcic, care produceau cu precădere struguri pentru vinurile de masă, şi cea de-a doua categorie reprezentată de regiunile de stepă cu climă secetoasă din centrul Dobrogei, precum Hârşova, Cernavodă, Medgidia, Murfatlar, Mangalia, unde se produceau vinuri superioare. Pepinierele de la Isaccea şi Murfatlar fuseseră create de statul român după 1878. Filoxera, necunoscută până la începutul secolului XX, a adus cu sine un adevărat dezastru care a dus la dispariţia soiurilor româneşti şi înlocuirea lor cu viaţa altoită din varietăţi străine.

După război, în perioada comunistă, în localitatea Ostrov au funcţionat, semn al diversificării ocupaţiilor ostrovenilor, şi numeroase secţii care depindeau de Cooperativa „Micii Meseriaşi”. Astfel, numai în localitatea Ostrov au funcţionat secţii de: metal, radio-televiziune, auto-moto, cizmărie, croitorie, tricotaj, tâmplărie, împletituri de sârmă, coşuri şi rogojini, tapiţerie, ceasornicărie, broderie, foto, zidărie.

În perioada post-revoluţionară, mediul economic a cunoscut o serie de schimbări bazate pe principii ale economiei de piaţă, cu impact majoritar asupra dezvoltării zonale. Noile schimbări, bazate pe gândiri noi, au condus la efecte ce au fost apreciate ca fiind nefavorabile de majoritatea populaţiei, în special a celei din mediul rural.

Trecerea la capitalism a reprezentat declinul economiei existente la acel moment, la nivelul micilor localităţi din România. A fost şi cazul mediului economic al localităţii şi comunei Ostrov. Caracteristica economică predominantă a acesteia era agricultura, care cuprindea, ca ocupaţie, majoritatea populaţiei. Condiţiile naturale ale regiunii şi calitatea solului erau favorabile tuturor ramurilor din domeniul agricol. Cu toate acestea, nu s-a reuşit nici până în prezent să se realizeze o productivitate agricolă competitivă şi eficientă, datorită tehnologiei folosite şi modului de exploatare învechite.

Obstacole, în calea obţinerii unei productivităţi agricole ridicate în localitatea Ostrov, le-au constituit şi fragmentarea suprafeţelor arabile în porţiuni mici si managementul ineficient al exploatărilor agricole. Se adaugă faptul că, în ceea ce priveşte recoltele, o parte a lor sunt comercializate micilor întreprinzători, fie sub formă de troc la schimb cu alte produse alimentare, fie contra cost pentru a acoperi alte cheltuieli proprii fiecărei gospodării.

În ceea ce priveşte zootehnia, acesta înregistrează o foarte slabă dezvoltare, fiind concentrată îndeosebi la nivelul gospodăriilor individuale, asigurându-se doar traiul necesar fiecărei familii.

În rândul ocupaţiilor locuitorilor ostroveni, viticultura deţine un loc important, chiar dacă, potrivit normelor Uniunii Europene, reprezintă un domeniu deficitar. Pe lângă rolul său economic, cultura viţei-de-vie în zona Ostrov a reprezentat şi o modalitate de stabilizare a terenurilor în pantă, contribuind la diminuarea formelor distructive provocate de eroziunea solului şi alunecărilor de teren.

România
Regiuni viticole

Viticultura românească are o veche tradiţie care şi-a pus amprenta pe amplasarea ei, pe practicile viti-vinicole, pe cultura şi civilizaţia poporului român. În zilele noastre, pe harta României se pot identifica opt regiuni viticole, în cadru cărora plantaţiile de viţă-de-vie sunt grupate în 38 de podgorii cu un total de 123 de centre viticole şi 40 de centre viticole independente.

Terasele Dunării
Regiunea VII

Podgoria Ostrov este cuprinsă în regiunea Terasele Dunării (Regiunea VII), alături de podgoria Greaca. Această regiune este situată în cea mai mare parte pe terasele Dunării din sud-estul Câmpiei Romane şi cuprinde în aria ei alături de podgoriile Ostrov şi Greaca şi 5 centre viticole în cadrul podgoriilor: Aliman, Băneasa, Oltina, Ostrov, Greaca şi 3 centre viticole independente: Zimnicea, Giurgiu şi Feteşti.

Din documentele existente nu s-au desprins date certe privind vechimea viţei-de-vie din această podgorie ostroveană. Condiţiile de complex natural, atât de favorabil viţei-de-vie, pot constitui dovezi că şi în acest colţ de ţară practica viti-vinicolă şi-a găsit loc din cele mai vechi timpuri. Cert este că podgoria Ostrov reprezintă un model pentru cei care doresc să producă struguri de masă, mai ales pentru stafide şi, de ce nu, pentru vinurile de bună calitate.

Podgoria Ostrov se desfăşoară pe faţada dunăreană a Podişului Oltinei din sud-vestul Dobrogei, în unghiul format între Dunăre şi graniţa cu Bulgaria. Centrele sale viticole sunt: Ostrov, Băneasa, Oltina, Aliman. Principala producţie este destinată producerii strugurilor pentru masă, fiind totodată şi una dintre puţinele podgorii în care se extinde cultura soiurilor apirene pentru stafide. Pentru obţinerea vinurilor albe de calitate superioară la Ostrov au fost cultivate soiurile Sauvignon şi Rkatiteli.

Pentru exploatarea produselor viti-vinicole, pe raza comunei Ostrov îşi desfăşoară activitatea S. C. Ostrovit SA, care a folosit în ultima perioadă fonduri SAPARD pentru achiziţionarea unor utilaje şi funcţionarea unor plantaţii viticole.

Zona Ostrov este recunoscută şi pentru producţia de fructe (caise, piersici, prune, cireşe) obţinută la hectar, atât la nivelul producătorilor industriali cât şi la nivelul societăţilor economice de profil, S. C. Ostrovit SA

În ceea ce priveşte industria, pe raza localităţii Ostrov, aceasta este considerată un sector secundar şi este reprezentată de: S. C AMBASADOR SRL - cu obiect de activitate morărit şi panificaţie, A. F. ELIS MĂDĂLĂNA cu obiect de activitate fabricarea uleiului, S. C. Ostrovit SA - care are ca obiect de activitate vinificaţia. Toţi aceşti agenţi economici se încadrează la categoria microintreprinderi, sectorul mica industrie.

În sfera comerţului şi a serviciilor, pe baza localităţii Ostrov activează 22 agenţi economici, în majoritatea societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii familiale, precum: PF Mocanu Octavian, PF Mardare Vasile, PF Boboc Vasilica, AF. Crişan Dumitru, PF Topor Daniela, PF Panache Vasile ş.a. Produsele comercializate în cadrul acestora sunt de provenienţă externă teritoriului comunei Ostrov. Localitatea are amenajat şi cu un spaţiu special cu destinaţie de piaţă de legume şi fructe, produse asigurate de producţia proprie sau din localităţile şi oraşele limitrofe.

În ceea ce priveşte turismul, localitatea şi întreaga comună Ostrov beneficiază un bogat patrimoniu cultural reprezentat de bisericile din Satele Bugeac şi Ostrov, situl arheologic Durostorum, rămăşitele fostei cetăţi bizantine de la Păcuiul lui Soare, necropole, precum cele de la Bugeac şi Ostrov, ş. a. Comuna Ostrov dispune şi de un valoros potenţial turistic natural care se constituie ca o bogată resursă locală şi care oferă posibilitatea de a dezvolta un sector de activitate cu rezultate benefice pentru economia locală. Se remarcă asemănarea izbitoare cu Delta Dunării prin numeroasele ostroave fluviatile, cu braţele şi canalele despărţitoare, întortocheate, create de apele Dunării, vegetaţia şi fauna piscicolă, caracteristice Deltei.

Cu toate acestea, activitatea turistică este aproape inexistentă. Majoritatea celor care trec prin Ostrov se îndreaptă spre frontiera cu Bulgaria, unde în imediata apropiere se află oraşul Silistra, sau trec Dunărea, mai departe la Călăraşi. De aceea, este nevoie ca tot acest potenţial turistic să fie promovat, „politică” înscrisă în planurile de dezvoltare ale economiei Ostrov pentru viitor.

Agricultura comunei Ostrov se împleteşte, de-a lungul vremurilor cu agricultura specifică Dobrogei şi îndeosebi a Dunării de Jos. Odată cu colonizarea bazinului Pontului Euxin, tehnicile agricole au luat o turnură benefică şi tot de atunci se ştie că populaţia autohtonă cultivă grâu, mei, secară, plante textile, viţă-de-vie, pomi fructiferi şi se ocupau cu creşterea animalelor.

Cucerirea de către romani a Dobrogei cu circa o jumătate de secol înaintea instalării stăpânirii romane asupra întregii Dacii în urma unor lupte repetate cu cetele geto-bastarne si mai apoi transformarea Daciei în provincie romană, a însemnat pentru agricultura Dobrogei începutul unei perioade de dezvoltare şi real progres.

Exploatarea agricolă a pământului este şi ea supusă unor transformări radicale începând cu organizarea şi distribuţia proprietăţilor funciare. O mare parte din terenurile agricole situate lângă Dunăre au fost date în folosinţă unităţilor militare situate pe malul fluviului. Aceste terenuri erau cultivate de ţăranii din satele repartizate unităţilor staţionate în zonă şi care trebuiau să asigure aprovizionare trupelor, prin predarea sub forma de impozit a celei mai mari părţi din recolte.

Aceste reglementari au favorizat o creştere simţitoare a numărului de aşezări rurale, dintre care unele de străveche origine geto-dacică.

Lipsa latifundiilor de mari întinderi, explicată şi prin faptul că între teritoriile alocate oraşelor şi cele atribuite armatei de-a lungul Dunării rămânea puţin pământ, ocupat de colonişti şi ţăranii săraci din partea locului care lucrau loturi mici de pământ. Apare în schimb un nou tip de exploatare agricolă -VILLA- a cărui proprietar cumula şi funcţia de primar al satului cu cea de comandant al unităţii administrative.

Schimbări importante s-au produs în agricultura Dobrogei referitor la metodele şi tehnicile de lucru a pământului, superioare celor din perioada elenistică; apare plugul cu brăzdar şi aripioare care putea să întoarcă brazda, iar mai târziu plugul cu rotile.

Cea de-a doua stăpânire romană, cunoscută sub denumirea de stăpânirea romano-bizantină se limitează la teritoriul Dobrogei.

Pentru a face faţă năvălirilor popoarelor migratoare se construiesc şi se menţin fortificaţii puternice ca acelea de la PĂCUIUL LUI SOARE. Epoca se caracterizează prin dominarea economiei naturale.

Un fenomen caracteristic epocii îl constituie creşterea marii proprietăţi funciare în detrimentul proprietăţii orăşeneşti şi tărăneşti. Referitor la istoria agriculturii din această perioadă stau mărturie descoperirile din zona aşezărilor fortificate CAPIDAVA si DINOGEŢIA. Cercetătorii au tras concluzia că locuitorii Dinogeţiei practicau agricultura în părţile dealurilor Bugeacului, precum şi pe grindurile Dunării, în perioadele când apele scăzute permiteau aceasta.

În săpăturile efectuate în aceste zone s-au descoperit şi alte produse ale agriculturii ca: seminţe, tulpini, fuioare, ghemuri şi fir, resturi de ţesături de in şi cânepă, iar dintre uneltele cu care se făcea agricultura: brăzdare de fier, hârleţe de lemn cu rama de metal şi altele.

Principalele îndeletniciri ale locuitorilor din zona Dinogeţiei erau cultivarea plantelor, creşterea vitelor şi păstoritul, unii dintre ei se mai ocupau cu pescuitul şi alte meşteşuguri.

Căile de navigaţie maritime şi fluviale au facilitat menţinerea unor schimburi comerciale intense şi au atras numeroşi negustori interesaţi de produsele locale. Despre VICINA-oraş la Dunărea de Jos, neidentificat pe teren-calatorul arab EDRISI scrie în a doua jumătate a secolului al XII-lea „…ca are mulţi locuitori şi un ţinut fertil…"

După cucerirea Dobrogei de către imperiul Otoman activitatea economica naturală a fost reprezentată în mod practic de către agricultură.

Administrativ, teritoriile dunărene au fost incluse în paşalâcul Rumeliei cu două sageacuri: Bulgaria, cu resedinţa la Nicopole şi Dobrogea, cu reşedinţa la Silistra. În aceste condiţii agricultura practicată era determinată de doi factori: organizarea militaro-administrativă a provinciei şi modul cum Imperiul Otoman concepea stăpânirea pământului (pământul constituia un monopol de stat);

Când se cucerea un teritoriu terenurile se confiscau şi se împărţeau astfel:

• fondul religios (vacuf) pentru întreţinerea moscheilor şi a fundaţiilor de binefacere;
• partea rămasă la dispoziţia sultanului (cea mai mare) era de asemeni împărţită în două:
• o proprietate de stat (miri) pentru întreţinerea trupelor de ocupaţie sau a curţii imperiale;
• cealaltă parte era împărţită dregătorilor şi militarilor sub formă de feude, toate acestea cu preţul exploatării nemiloase îndeosebi a ţăranilor băştinaşi.

Alături de grâne, o bogăţie însemnată o constituiau animalele: vite, oi, întâlnite peste tot în stepa dobrogeană, în Bugeac şi mai ales în bălţile Dunării. Pescuitul se practica peste tot pe Dunăre.

Mijloacele de lucrare a pământului rudimentare, primitivismul creşterii animalelor constituiau expresia unei agriculturi extensive, neperformante, cu consecinţe dramatice asupra lucrătorilor pământului, astfel ca teritorii întinse şi datorită hoardelor de prădători se depopulează devenind adevărate pustietăţi.

După 1878 când Dobrogea a fost alipită României, îndeosebi din Ardeal au migrat în această zonă, mai întâi vechii oieri care aveau deja locaţii pe teritoriul dobrogean ca urmare a efectuării transhumanţei până la Marea de Azov; mărturie stau numele satelor din zona Adamclisi (Abrud, Haţeg), apoi persoane paupere sătule de abuzurile Imperiului austro-ungar.

În această perioadă creşterea animalelor ca şi agricultura bazata pe culturile tradiţionale (grâu, secara, mei, plante textile, vii, livezi) au aceeaşi turnură extensivă. În zonă, după 1940 au venit ca urmare a pierderii Durostorului şi Caliacrei în favoarea Bulgariei, persoanele de naţionalitate română, expropriate, care au imprimat în plus un oarecare avânt al culturilor legumicole.

Ca ramură economică de bază pentru populaţia podişului Dobrogei de sud, agricultura este o ocupaţie tradiţională şi în acest spaţiu geografic. Podişul, uşor vălurit, cu pante domoale şi luncile au permis utilizarea agricolă complexă.

Condiţiilor naturale favorabile li s-au adăugat activităţile antropice de terasare a versanţilor, construirea sistemului de irigaţii Carasu şi folosirea amendamentelor, încât utilizarea suprafeţelor agricole, iniţial pentru cultura cerealelor, a florii-soarelui şi a nucului pentru ulei, a fost diversificată prin plantari de viţă-de-vie, pomi fructiferi, etc.

În structura terenurilor agricole din această zonă 83, 5% revin terenurilor arabile, 12% păşunilor, 3, 8% viilor si 0, 7% livezilor.

GRÂUL şi ORZU, care se cultivă pe aproape 28% din suprafaţa arabilă, ocupă aproximativ 52% din suprafaţa cerealieră (comuna Ostrov).

PORUMBUL, plantă iubitoare de umiditate, a fost restrâns ca suprafaţă datorită distrugerii în mare parte a sistemului de irigaţii. Astăzi deţine sub 25% din suprafaţa arabilă, iar producţia a scăzut semnificativ. La propriu pe raza comunei Ostrov, porumbul ocupa la ora actuală circa 80% din suprafaţa arabilă.

FLOAREA SOARELUI, cultura cu tradiţie în zona datorită condiţiilor peo-climatice optime de dezvoltare, continuă să ocupe peste 20% în structura culturilor.

PĂŞUNILE NATURALE (12% din suprafaţa agricolă) în raport cu gradul de fragmentare a reliefului şi calitatea solului sunt mai extinse în partea din sud-vest a podişului. Pe baza acestora se practică păşunatul tradiţional.

VIILE au cunoscut o mare dezvoltare, mai ales pe pantele terasate. Peste 45% din suprafaţa viticolă a Dobrogei de Sud este concentrată pe ramura dunăreană a podişului Cobadin (Ostrov, Lipniţa, Oltina, Aliman şi Rasova).

Podgoria de la Ostrov este cunoscută pentru calitatea strugurilor de masă, valorificaţi atât în ţara cat şi în străinătate, în cadrul cărora domina soiul AFUZ-ALI.

LIVEZILE, în partea vestică a podişului Oltinei pe raza comunelor Ostrov si Lipniţa, deţin circa 10% din suprafaţa ocupată cu livezi, mult mai puţin ca în urma cu 20 de ani.

În altă ordine de idei, viile pe raza comunei Ostrov şi-au păstrat arealul, cu excepţia satului Almălău unde au fost eradicate. Gradul mare de insolaţie din zonă, expunerea versanţilor terasaţi, calitatea solurilor contribuie la obţinerea producţiilor mari de struguri, vinuri de calitate şi fructe.

Dobrogea
Zone de producţie agricolă Structura culturilor agricole pe raza comunei Ostrov în anul agricol 2007 – 2008:

• Rapiţă - 390 ha
• Ovăz - 160 ha
• Orzoaica de primăvară - 380 ha
• Floarea-soarelui - 1650 ha
• Porumb - 440 ha
• Legume - 80 ha
• Lucerna - 70 ha
• Suprafeţe viticole - persoane fizice - 305 ha
• Suprafeţe viticole - S. C. Ostrovit S. A. - 540 ha
• Livezi - 300ha

Structura culturilor în toamna anului agricol 2008 -2009:

• Grâu - 2510 ha
• Orz - 770 ha
• Rapiţa - 440 ha
• Orzoaica de toamnă - 400 ha
• Lucerna - 120 ha

Ponderea culturilor de toamnă reprezintă 60% faţă de anul 2000 în care ponderea culturilor de toamnă era de 35-40%; acest lucru se explică prin faptul ca sistemul de irigaţii a fost redus drastic.

CONDIŢIILE PEDO-CLIMATICE AFERENTE OSTROVULUI

Condiţiile climatice

Dobrogea
Harta climatică

Modificarea gradată a valorilor principalelor elemente c1imatice de la estul spre vestul Dobrogei, reflectă gradul de atenuare a activităţii frontului brizelor marine şi de modificare a proprietăţilor aerului marin care pătrunde în interiorul uscatului. Secetele au atras atenţia oamenilor de ştiinţă, fiind prezentate atât în monografii extinse (Topor 1964) cât şi în lucrări restrânse care au analizat fenomenele asociate secetei - vânturile uscate şi fierbinţi (Mihai s. a. 1964).

Datorită poziţiei sale geografice, Dobrogea, inclusiv Ostrovul, face parte din zona agroclimatică I - caldă, secetoasă care se caracterizează prin precipitaţiile cele mai reduse comparativ cu restul teritoriului ţării şi prin cele mai generoase resurse termice. Climatul este temperat continental, cu unele particularităţi legate de prezenţa Mări Negre, a Dunării şi a unor întinse suprafeţe de lacuri care umezesc aerul atenuând contrastele termice.

Temperatura medie anuală depăşeşte 11 grade Celsius. Radiaţia solară este cuprinsă între 128 - 136 Kcal/cm2/an, iar durata de strălucire a soarelui este de 2275 - 2350 ore/an.

Precipitaţiile sunt cuprinse între 350- 400mm/an, perioada cea mai bogată în precipitaţii fiind către sfârşitul primăverii şi începutul verii.

Solurile Ostrovului

Cernoziomul levigat - specific podişului Oltinei, se caracterizează prin faptul că materialul parental este format din loessuri cu textura lutoasă si luto-argiloasă. Apa freatică nu influenţează profilul de sol, depăşind adâncimea de 10 m şi mai mult, drenajul global fiind în general bun. Aceste soluri sunt fertile, moderat aprovizionate cu humus, o rezervă mai mare de humus fiind în primii 50 cm (203tone/ha), mijlociu aprovizionate cu azot(N), bine aprovizionate cu fosfor mobil(P) şi bine aprovizionate cu potasiu mobil(K).

Aceste soiuri sunt fertile, moderat aprovizionate cu humus, o rezervă mai mare de humus fiind în primii50 cm (203 tone/ha), mijlociu aprovizionate cu fosfor mobil (P) şi bine şi foarte bine aprovizionate cu potasiu mobil (K). Reacţia solului este slab alcalină (pH 6.3 - 6.8).

Dobrogea - Soluri

Harta din imagine prezintă un sol brun de pădure tipic podzolit-caracteristic pe zone mai întinse în partea de sud- vest a podişurilor Cobadinului şi Oltinei,, şi s-a format la contactul dintre zona de stepă si zona forestieră. Materialul parental este format din loessuri cu textură lutoasă şi depozite deluviale şi proluviale formate prin remanierea solului.

Apa freatică nu influenţează profilul de sol, depăşind adâncimea de 10 m, drenajul global fiind bun.

Reacţia solului este neutră în primii 35 cm ai solului (PH 5, 5). Aceste soluri sunt bine aprovizionate cu azot total, fiind foarte slab aprovizionate cu fosfor mobil şi mijlociu aprovizionare cu potasiu mobil.

Regosolurile sunt caracterizate prin prezenţa unui orizont A urmat de materialul parental, format din roci neconsolidate, menţinute aproape de suprafaţa solului prin eroziune geologică. Se întâlnesc pe suprafeţe reduse şi în podişurile Oltinei şi al Cobadinului.

Acestea s-au format sub influenţa unui climat mai umed, media multianuala de precipitaţii atmosferice fiind de 400-500mm, iar temperatura medie anuală de 10, 5- 10, 9 grade Celsius.

În zonele mai joase, regosolurile s-au format în condiţiile unui climat cu caracter continental mai pronunţat(zona climatică călduroasă - secetoasă) cu o cantitate relativ scăzută de precipitaţii (350- 375 mm), iar temperaturile mai ridicate (11-11, 4 grade Celsius).

Regosolurile sunt soluri puţin fertile, cu cantităţi reduse de humus şi substanţe fertilizante care sunt îndepărtate în permanenţă prin eroziune. Pentru creşterea fertilităţii acestor soluri se impune realizarea de agroterase şi administrarea unor cantităţi sporite de îngrăşăminte organice şi minerale.